Conditii Privind Acordarea Despagubirilor ANRP

Conditii Privind Acordarea Despagubirilor ANRP (Imobilelor/Terenurilor), procedura de restituire pe scurt, toate informatiile cu privire conditiile privid acordarea Despagubirile ANRP.

Oferim Gratuit Consultanta. Echipa noastră formată din profesioniști, juriști și avocați specialisti in Despagubiri Retrocedari Imobile, specializati in contestarea, solutionarea sau urgentarea Dosarelor de Despagubire pentru Restituirea Proprietatilor (Imobilelor/Terenurilor), Titlurilor de Despagubire (Titlu de Plata ANRP), Deciziilor ANRP (Decizie de invalidare ANRP sau validare partiala, Calcularea Conform Grilelor Notariale), Litigii (drepturi Litigioase), Drepturi Succesorale, Punctelor ANRP, Executare Silita ANRP, Dosare aflate in lucru la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), Primarii de Sector sau din provincie, Primaria Municipiului Bucuresti (PMB), Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), precum și altor autorități competente în domeniul retrocedărilor. Specializat in Legea 10/2001; Legea 165/2013; Legea 18/1991; Legea 290/2023; Legea 164/2014 și alte legi privind fondurile funciare. Va reprezentam în fața instanțelor din București și provincie (Toata Romania).

Cum va putem ajuta cu privire la Despagubirile ANRP – Oferim Consultanta Gratuit

Echipa noastră este formată din avocați, majoritatea specializați în Legea 10/2001, Legea 165/2013, Legea 18/1991, Legea 9/1998, Legea 290/2003 și alte legi privind fondurile funciare. OFERIM GRATUIT CONSULTANȚĂ! DEȚINEM RĂSPUNSUL LA TOATE ÎNTREBĂRILE DUMNEAVOASTRĂ!

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.

Nume *

Telefon *

Email

Mesaj

Politica de Confidentialitate și Conformitatea GDPR *

• Sunt de acord cu Politica de Confidentialitate

Trimite

Pe site-ul nostru sunt actualizate informatii periodic cu privire la Legislatia Retrocedarilor/Despagubirlor, Legea 10/2001, Legea 165/2013, Legea 18/1991, Legea 9/1998, Legea 290/2003 și alte legi privind fondurile funciare, precum si modul de aplicare ale acestora.

• Status Plati ANRP 2024, Verificǎ link-ul:  Plati ANRP 2024 – ANRP Titluri de Plata 2024
• ANRP Titluri de Plata Emise, ultima actualizare, pot fi consultate aici.
• Lista dosarelor soluționate, ultima actualizare, poate fi consultată aici.
• Stadiu Dosar ANRP – CNCI Stadiul de solutionare Legea 10, ultima actualizare, poate fi consulta aici.
• Situatia Dosarelor inregistrate la ANRP, ultima actualizare, poate fi consultata aici.
• Ședințele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), pot fi consultate aici.
• Modificare Legea 165 din 2013 si Legea 10 din 2001 Actualizata, pot fi consultate aici.

Imobil Preluat Abuziv

Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013 reglementează cadrul legal pentru restituirea proprietăților confiscate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, prin „IMOBILE PRELUATE ÎN MOD ABUZIV”, în sensul acestei legi, se înțelege:

a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în forma autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urma caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989;

f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;

g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Totodată, prin art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt reglementate toate cazurile de expropriere a imobilelor ce intra sub incidența legislației speciale, indiferent dacă exproprierea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, fiind vizat inclusiv restituirea acelor imobile a căror situație juridică și-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării sale în vigoare, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

În legătură cu acest aspect, avem în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că sunt inaplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Pentru cazul special prevăzut la art. 11 din lege situația respectivă se încadrează în prevederile legii atunci când deposedarea s-a făcut prin expropriere, preluarea fiind considerată a fi aprioric abuzivă (lipsa unor despăgubiri echitabile).

În legătură cu acest aspect,  este relevantă Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că sunt inaplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Prin „IMOBILE”, în sensul legii, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest construcții.

Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afara de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Utilajele și instalațiile se referă la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinația acestuia; odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se prezumă că instalațiile și utilajele au aparținut aceluiași proprietar.

Mai multe informatii cu privire la Imobil Preluat Abuziv.

Calitatea de Persoana Indreptatita

Persoanele îndreptățite la despăgubiri, respectiv la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent sunt:

– persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

– persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;

– persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii;

– moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita în temeiul prezentei legi.

În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.

Mai multe informatii cu privire la Calitatea de Persoana Indreptatita.

Depunerea in termen a Notificarii

Legea nr. 10/2001, esențială pentru restituirea imobilelor preluate abuziv, obliga persoanele îndreptățite să notifice deținătorii în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare. Acest termen s-a extins de două ori prin ordonanțe de urgență, ajungându-se la data limită de 14 februarie 2002. Notificările neefectuate la timp au dus la pierderea dreptului la despăgubiri. De obicei, primăriile sau A.V.A.S. sunt instituțiile deținătoare care trebuie notificate.

Fiecare imobil necesita notificare separată. Dacă moștenitorii legali nu au notificat în timp util, ceilalți moștenitori pot profita de cote. În cazurile de dispută între foști și actuali deținători ai terenurilor intravilane, terenul revine fostului proprietar, iar cei actuali primesc compensații echivalente. Aceste detalii sunt esențiale pentru a înțelege cum se face restituirea corectă și conformă cu legislația. Ai avut vreo experiență personală cu acest proces?

Legea nr. 10/2001 prevede faptul că persoana îndreptățită avea obligația de a notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit cu 6 luni, succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001.

Pe cale de consecință, termenul limită pentru depunerea notificărilor privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv a fost data de 14.02.2002, iar persoanele care nu au depus această notificare în termen au pierdut dreptul la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013.

De cele mai multe ori unitatea deținătoare este primăria în raza căreia se află imobilul, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) sau alte autorități sau instituții publice.

În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prealabilă a înregistrării notificării în termenul legal profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

În situația în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de doua persoane îndreptățite dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, și cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate anterior, se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii.

Mai multe informatii cu privire la  DEPUNEREA ÎN TERMEN A NOTIFICĂRII.

Conditia Executorului Judecatores

Legea prevede faptul că notificarea trebuia comunicată prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritoriala se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului.

Cu toate acestea, cerința impusă de prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, privind comunicarea notificării prin intermediul unui executor judecătoresc, este edictată exclusiv în favoarea persoanei interesate, ca o măsură de siguranță de natură să ateste în afara oricărui dubiu faptul formulării și transmiterii notificării către entitatea învestită cu soluționarea acesteia.

O astfel de obligație, de înregistrare și transmitere a notificării prin intermediul executorului judecătoresc, nu este însă prevăzută de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute, ci ca măsură de siguranță în favoarea persoanei interesate.

Ca urmare a depunerii de către o persoană a unei notificări direct la registratura entității învestite cu soluționarea acesteia, nu pune în discuție inexistența notificării, ci o obligă să procedeze la soluționarea acesteia, în condițiile impuse de legea de reparație, întrucât dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 10/2001, sancționează cu pierderea dreptului de a solicita acordarea de măsuri reparatorii numai neformularea în termen a notificării, nu și omisiunea înaintării acesteia prin intermediul executorului judecătoresc către entitatea învestită cu soluționarea acesteia.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, cu titlu exemplificativ fiind Decizia nr. 1504/19.02.2007 pronunțată în Dosarul nr. 7872/3/2005 și Decizia nr. 2262/17.04.2013.

Dovada Dreptului de Proprietate si Prezumtiile Legale

Dovada dreptului de proprietate și prezumțiile legale sunt reglementate prin legi clare. Termenul de 120 de zile din Legea nr. 165/2013 oferă oportunitatea completării dosarului cu documente esențiale. Acest termen poate fi extins cu încă 60 de zile dacă există demersuri dovedite. Instituțiile responsabile trebuie să elibereze actele necesare în 30 de zile. Nerespectarea termenelor duce la sancțiuni substanțiale, fiind astfel asigurată protecția solicitantului împotriva abuzurilor.

Legea nr. 10/2001 prezumă existența dreptului de proprietate în lipsa unor probe contrare. Problemele legate de preluarea abuzivă sunt abordate cu prezumții de preluare abuzivă dacă documentația formală lipsește, dar imobilul se află în patrimoniul statului. Soluționarea cererilor se bazează pe aceste elemente, garantând corectitudinea procesului.

Prevederile legale limitează restituirea la 50 ha pentru a asigura o distribuție echitabilă a resurselor. Această legislație urmărește să echilibreze nevoia individuală de justiție cu interesele statului.

Conform art. 32 din Legea nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.

Termenul de 120 de zile poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții. Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului de 120 de zile și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

Instituțiile deținătoare a actelor necesare completării dosarelor de despăgubiri au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.

De asemenea, conform art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din Legea 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de această lege constituie contravenție și se sancționează cuamenda de la 10.000 lei la 100.000 lei, astfel încât „reglementarea este însoțită de anumite garanții împotriva abuzului autorității de a nu răspunde la timp”, reaua-credință sau abuzul de putere a autorității publice fiind sancționat legal, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 302/05.06.2014 și Decizia nr. 79/26.02.2015 a Curții Constituționale.

În ceea ce privește dovada proprietății, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Totodată, în absenta unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusa că deține imobilul sub nume de proprietar, aceste acte fiind considerate doveditoare ale dreptului de proprietate.

Aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 operează numai în absența unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deține alte înscrisuri, și, pe de altă parte, coroborarea informațiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire, astfel cum prevede art. 24.2. din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001.

De asemenea, conform art. 1 lit. e) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001, „În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element – faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă”.

Prin urmare, în materia legilor de reparații, legiuitorul a de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de proprietate, iar această probă se poate face și prin alte mijloace de probă decât în litigiile de drept comun, iar întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus sau executat măsura preluării de către stat.

Sub aspectul dovezii preluării abuzive, prin Decizia civile nr. 307/4/13.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a  IV-a Civilă  s-a reținut că„ potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, în categoria imobilelor preluate abuziv intră și ,,orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat”, iar conform cap. I pct. 1 lit. e) din H.G. nr. 2530/2007, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocata ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face in funcție și de acest element — faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție de preluare abuzivă.”

Pe cale de consecință, în condițiile inexistentei unui act administrativ de preluare, pentru un imobil care se regăsește în patrimoniul statului, operează prezumția relativă de preluare abuzivă, persoanele îndreptățite fiind în imposibilitatea de a face dovada unui fapt negativ (probatio diabolica).

Subsemnata am făcut toate demersurile posibil a fi efectuate, la toate instituțiile care au sau au avut atribuții în domeniu, astfel încât nu se poate reține culpa subsemnatei pentru lipsa indicării actului prin care imobilul a fost preluat abuziv, imposibil de identificat, iar pe de altă parte, s-a reținut că nu a fost identificat niciun act de înstrăinare a terenului de la autorii subsemnatei.

În conformitate cu art. 15 din Legea nr. 165/2013, cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, se soluționează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiția ca această suprafață să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar.

În situația în care, după solicitarea documentelor necesare stabilirii categoriei de folosință a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, dosarele de despăgubire nu se completează cu informațiile solicitate, în baza art. 15¹ din Legea nr. 165/2013, se prezumă următoarele:

1. a) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip urban și pe care existau construcții, o suprafață de până la 1.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții;
2. b) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip rural și pe care existau construcții, o suprafață de până la 3.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții.

Pentru suprafețele care exced acestor limite și pentru care, pe baza documentelor existente, nu se poate stabili dacă se încadrează în suprafața maximă de 50 ha teren intravilan pentru fiecare proprietar deposedat, la propunerea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.), din cadrul Autorității Naționale pentru Compensarea Imobilelor (A.N.R.P.) invalidează deciziile entităților învestite de lege, cu excepția celor emise în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive prin care instanțele au stabilit existența și întinderea dreptului.

            Considerăm că pentru identitate de rațiune, conform principiului egalității în drepturi între cetățeni, prezumțiile prevăzute de art. 15¹ din Legea nr. 165/2013 se aplică nu doar în cazul în care nu au fost depuse acte în completare, ci și cazului în care din actele depuse la dosarul administrativ.

Mai multe informatii cu privire la DOVADA DREPTULUI DE PROPRIETATE ȘI PREZUMȚIILE LEGALE.

Cazuri Excluse de la Acordarea Despăgubirilor

Nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 imobilele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie (prevăzută în anexa 1 la Legea nr. 10/2001) și nici persoanele ale căror averi au fost dobândite ilicit, în conformitate cu hotărârile instanțelor judecătorești pronunțate până la 6 martie 1945.

Atât anexa nr. 1 la prezenta lege, cât și hotărârile judecătorești respective se afișează pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Regimul juridic al imobilelor care au aparținut comunităților minorităților naționale preluate de stat este reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată.

Nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 nici terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.

Cu alte cuvinte, dacă la data preluării terenul era situat în extravilanul localității, însă la momentul preluării acesta se află în intravilanul localității, se aplică prevederile Legii nr. 10/2001. De asemenea, dacă la preluare imobilul se afla în intravilan, însă la momentul notificării era situat în extravilan, se aplică prevederile Legii nr. 10/2001.

Preluările de imobile pentru datorii, altele decât cele fiscale (impozite neplătite de proprietar din motive independente de voința acestuia), izvorâte din contracte de creditare pentru construirea sau, după caz, pentru achiziționarea imobilului, ca urmare a neplății ratelor aferente creditului respectiv de către debitor din vina acestuia, nu se încadrează în categoria preluărilor abuzive.

Cu toate acestea, în cazul în care imobilul preluat era grevat la data preluării de o ipotecă constituită în favoarea creditorului, iar ulterior această ipotecă a fost radiată, în tot sau în parte, ca urmare a unor acte normative, urmează a se considera că bunul respectiv a fost preluat abuziv de la proprietar și ca atare se poate dispune restituirea în natură a imobilului respectiv liber de orice sarcini, potrivit art. 9 din lege (îndeplinirea obligațiilor izvorâte din contractul de creditare garantat cu o ipotecă nu este imputabilă proprietarului, ci celui care l-a lipsit de vocația de a respecta contractul de creditare).

Conform art. 5 din Legea nr. 10/2001, nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantă din lege.

Lista cuprinzând acordurile încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie prevăzută în Anexa nr. 1 la lege este următoarea:

a) Acord intre România și Republica Austria, semnat la București la 3 iulie 1963, intrat în vigoare la 27 aprilie 1965, ratificat prin Decretul nr. 784 din 31 decembrie 1963, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 25 din 31 decembrie 1963;

b) Acord intre Guvernul României, pe de o parte, și Guvernul Regatului Belgiei și Marelui Ducat de Luxemburg, pe de altă parte, semnat la București la 13 noiembrie 1970, intrat în vigoare la 9 septembrie 1971, aprobat prin H.C.M. nr. 197 din 2 martie 1971;

c) Acord intre România și Regatul Danemarcei, semnat la București la 17 martie 1960, intrat în vigoare la 12 septembrie 1960, ratificat prin Decretul nr. 173/1960, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 17 iunie 1960;

d) Acord intre România și Republica Franceza, semnat la București la 9 februarie 1959, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin H.C.M. nr. 353 din 25 martie 1959

e) Acord intre România și Grecia, semnat la Atena la 2 septembrie 1966, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin Decretul nr. 956 din 30 noiembrie 1966, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 76 din 6 decembrie 1966;

f) Acord intre România și Guvernul Italiei, semnat la Roma la 23 ianuarie 1968, intrat în vigoare la 7 martie 1972, ratificat prin Decretul nr. 569 din 4 iulie 1968, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 91 din 10 iulie 1968;

g) Acord intre Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, semnat la Londra la 10 noiembrie 1960, intrat în vigoare la data semnării;

h) Acord intre România și Regatul Norvegiei, semnat la București la 21 mai 1964, intrat în vigoare la 5 aprilie 1966, ratificat prin Decretul nr. 425 din 5 iulie 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 22 din 9 iulie 1965;

i) Acord intre Guvernul României și Guvernul Regal al Olandei, semnat la Haga la 8 mai 1967, intrat în vigoare la 31 iulie 1967, aprobat prin H.C.M. nr. 1.645 din 13 iulie 1967;

j) Acord intre Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia, semnat la București la 22 iunie 1965, intrat în vigoare la 15 martie 1967, ratificat prin Decretul nr. 623 din 19 august 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 20 august 1965;

k) Acord intre Guvernul României și Guvernul Canadei, semnat la Ottawa la 13 iulie 1971, intrat în vigoare la 14 decembrie 1971, ratificat prin Decretul nr. 373 din 18 octombrie 1971, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 27 octombrie 1971;

l) Acord intre România și Statele Unite ale Americii, semnat la Washington la 30 martie 1960, intrat în vigoare la data semnării;

m) orice alte asemenea acorduri încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.

Nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent nici persoanele ale căror averi au fost dobândite ilicit, în conformitate cu hotărârile instanțelor judecătorești pronunțate până la 6 martie 1945, iar hotărârile judecătorești respective se afișează pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Mai multe informatii cu privire la CAZURI EXCLUSE DE LA ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR.

Măsurile Reparatorii

În materia restituirii proprietăților, primează regula restituirii în natură, măsură care, dacă este posibilă, se acordă prin decizia unității deținătoare, respectiv a primăriilor și a celorlalte autorități publice sau instituții publice, iar persoanele respective sunt puse în posesie cu privire la imobilul notificat.

Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara.

Potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei raza s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București.

Totodată, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în următoarele termene, care curg de la data de 1 ianuarie 2014:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile învestite cu soluționarea lor. Prin excepție, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supraviețuitoare ale Holocaustului, aflate în viață la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.

Conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a)-f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.

Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achita acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

În cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent. Situația este identică și în cazul imobilelor rechiziționate în baza Legii nr. 139/1940 și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse în timpul războiului, dacă proprietarii nu au primit despăgubiri.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România.

Este interzisă înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorita afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția subzista pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent motivată pe afectarea acestuia.

În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt:

– compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată,

– măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,

– măsura compensării prin puncte, conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013, în situațiile în care măsura compensării cu bunuri în echivalent nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

În aceste cazuri, dosarele administrative conținând dispoziția sau decizia de propunere de acordare a măsurilor reparatorii au fost înaintate prefecturii, pentru avizul de legalitate, iar ulterior au fost înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită ulterior Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) din cadrul Autorității Naționale pentru Compensarea Imobilelor (A.N.R.P.).

Astfel, art. 21 din Legea nr. 165/2012 prevede că în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, iar prefectul poate ataca în instanță dispozițiile autorităților publice care au soluționat notificarea, conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care sunt aplicabile.

Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

În conformitate cu art. 15 din Legea nr. 165/2013, cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, se soluționează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiția ca această suprafață să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar.

Deciziile emise se entitățile învestite cu soluționarea notificării pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripție se află imobilul, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Atât în cazul contestațiilor, cât și în cazul în care se solicită soluționarea în instanță a dosarului de despăgubiri, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi, stabilind numărul de puncte compensatorii cuvenite reclamanților.

Hotărârile judecătorești pronunțate în materia restituirii proprietăților sunt scutite de taxa judiciară de timbru și supuse numai apelului.

Mai multe informatii cu privire la Măsurile Reparatorii

Situația Imobilelor Vândute în baza Legii nr. 112/1995

Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu respectarea condițiilor cerute de lege.

În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, chiriașii care au cumpărat cu bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile de locuințe gestionate de consiliile locale și/sau Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.

Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare a imobilului, calculată potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Totodată, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, chiriașii care au cumpărat cu bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile de locuințe gestionate de consiliile locale și/sau de Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Mai multe informatii cu privire la Situația Imobilelor Vândute în baza Legii nr. 112/1995.

Articolul 16 din Legea nr. 165/2013 prevede că „cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”.

Prin urmare, dosarele de despăgubiri care sunt înaintate de entitățile învestite de lege către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie, în mod obligatoriu, să conțină documente din care să rezulte situația juridică, actuală și detaliată a imobilului, detalii de sistematizare (ex. blocuri, rețele edilitare, spațiu verde, etc.), cu precizarea motivelor imposibilității restituirii în natură.

Conform art. 18 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii;

b) imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale;

c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă cesionarului este compensarea prin puncte.

Secretariatul Comisiei Naționale (C.N.C.I.), în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, procedând la validarea dispoziției/deciziei cu propunerea de acordare a despăgubirilor, precum și la evaluarea imobilului și stabilirea numărului de puncte compensatorii, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 165/2013.

Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Conform art. 32 din Legea nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.

Termenul de 120 de zile poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții. Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului de 120 de zile și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

Instituțiile deținătoare a actelor necesare completării dosarelor de despăgubiri au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.

De asemenea, conform art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din Legea 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de această lege constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 10.000 lei la 100.000 lei, astfel încât „reglementarea este însoțită de anumite garanții împotriva abuzului autorității de a nu răspunde la timp”, reaua-credință sau abuzul de putere a autorității publice fiind sancționat legal, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 302/05.06.2014 și Decizia nr. 79/26.02.2015 a Curții Constituționale.

În situația în care, după solicitarea documentelor necesare stabilirii categoriei de folosință a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, dosarele de despăgubire nu se completează cu informațiile solicitate, se prezumă următoarele:

a) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip urban și pe care existau construcții, o suprafață de până la 1.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții;

b) în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip rural și pe care existau construcții, o suprafață de până la 3.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții.

Considerăm că pentru identitate de rațiune, conform principiului egalității în drepturi între cetățeni, prezumțiile prevăzute de art. 15¹ din Legea nr. 165/2013 se aplică nu doar în cazul în care nu au fost depuse acte în completare, ci și cazului în care din actele depuse la dosarul administrativ.

Pentru suprafețele care exced limitelor prevăzute mai sus și pentru care, pe baza documentelor existente, nu se poate stabili dacă se încadrează în suprafața maximă de 50 ha de proprietar deposedat, C.N.C.I. invalidează deciziile/dispozițiile primăriilor sau a celorlalte entități învestite de lege, cu excepția celor emise în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive prin care instanțele au stabilit existența și întinderea dreptului.

Potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

Având în vedere caracterul complex al reglementărilor privind restituirea proprietăților, numeroasele modificări legislative succesive intervenite în derularea procedurii, prelungirea procesului pe o perioadă îndelungată de timp cu majore fluctuații intervenite în circuitul economic și pe piața imobiliară, schimbările frecvente din sistemul juridic, politic, etc., apreciem că pentru o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente este necesar ca instanțele de judecată să procedeze la o prealabilă analiză coroborată a normelor juridice în ansamblu, folosind în mod corespunzătoare toate metodele de interpretare a normelor juridice: legală (oficială), gramaticală (textuală), logică, sistematică (sistemică), istorică, teleologică (după scop).

Necesitatea aplicării metodei sistemice decurge din caracterul de sistem al dreptului român, el constituind nu o simpla însumare de norme, ci o unitate alcătuită din părți interdependente. Astfel, normele nu pot fi interpretare de sine stătător, ci unele prin altele și în ansamblul celorlalte acte normative în vigoare.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, „actele normative se inițializează, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.”

Interpretarea istorică implică studiul izvoarelor de documentare, al materialelor pregătitoare ale adoptării actului, al expunerii de motive, al discuțiilor care s-au purtat cu ocazia dezbaterii respectivului act, lucrări de specialitate, pentru a determina condițiile istorice, social-politice, economice, etc., ce au determinat adoptarea și/sau modificarea actului normativ (occasio legis) și, în funcție de aceste condiții, determinarea scopurilor urmărite de legiuitor prin intervenția sa (ratio legis).

Interpretarea teleologică, se bazată pe finalitatea dispozițiilor incidente, este necesară și concludentă pentru soluționarea prezentei cauze. Aceasta relevă importanța celorlalte metode de interpretare, întrucât, prin natura ei, metoda teleologică reclamă utilizarea concomitentă a celelalte, căci ratio legis rezultă din utilizarea anumitor termeni/expresii și din coroborarea normei în cauza cu alte norme, dar mai ales cercetând-se contextul adoptării.

În forma sa inițială, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 avea următorul conținut: „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”.

Pentru corecta înțelegere și aplicare a grilei notariale apreciem că se impune, în primul rând, clarificarea naturii juridice, a contextului și a scopului în vederea căruia a fost întocmită și utilizată și este utilizată grila notarială.

Noțiunea de „grilă notarială” este definită la art. 3 pct. 7 din Legea nr. 165/2013: „ghidurile privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condiţiile impuse de art. 77¹ alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare”.

Potrivit art. 77¹alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcţiile generale regionale ale Ministerului Finanţelor Publice”.

Dispozițiile art. 77¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (aplicabile la momentul întocmirii grilei notariale pentru anul 2013), prevăd obligația de plată și cuantumul impozitului datorat la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii.

Impozitul este calculat și încasat de notarul public înainte de autentificarea actului la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale, și, cu câteva excepții, în cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză.

Prin urmare, înainte de întocmirea și autentificarea actelor prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale, notarii publici au obligația de a verifica dacă valoarea declarată de părți este inferioară celei prevăzute în ghidul privind valorile orientative, situație în care valoarea prevăzută în ghid va servi ca bază de calcul a impozitului colectat de notarul public.

Având în vedere competența notarilor publici care se întinde pe raza unei curți pe apel, valorile minime orientative ale proprietăților imobiliare nu sunt cuprinse într-un instrument unic la nivel național, ci sunt prevăzute în expertize întocmite de societăți comerciale ce își desfășoară prin echipe de experți autorizați ANEVAR, la solicitarea fiecărei camere notariale, cel puțin odată pe an, pentru fiecare județ al unei camere notariale cu localitățile aflate în circumscripțiile judecătoriilor.

Expertizele sau ghidurile privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare reprezintă studii ale pieței imobiliare la nivel local, bazate pe analiza tranzacțiilor efectuate în anii anteriori, a ofertelor existente și pe anticiparea evoluției viitoare, fiind întocmite conform Standardelor Internaționale de Evaluare și a celorlalte acte internaționale, actelor normative din dreptul intern și lucrărilor de specialitate internaționale.

Din cauza lipsei de transparență a unor piețe (de exemplu: piața serviciilor de intermediere), precum și absenței multor informații statistice (dintre care cele mai importante sunt legate de volumul total al pieței imobiliare și evoluția prețurilor reale de tranzacționare), în întocmirea expertizelor sunt folosite și estimări, calcule proprii și scenarii standardizate.

În cuprinsul expertizelor este menționat că ele sunt destinate doar spre a fi utilizate doar de notarii publici sau în alte cazuri prevăzute de lege și că utilizarea valorilor cuprinse în ghid ca referință în rapoartele de evaluare sau ca justificare a prețului unor tranzacții imobiliare de către persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat nu se recomanda, deoarece abaterile pot fi semnificative, având în vedere ca evaluarea unei proprietăți imobiliare, in conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, presupune parcurgerea unor etape, inclusiv inspecția tehnică a fiecărei proprietăți, fiecare proprietate având caracteristici proprii.

În concluzie, „grila notarială” sau „ghidurile privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare” reprezintă o expertiză sau un studiu al piețelor locale privind tranzacțiile imobiliare din anii precedenți, întocmită  de experți autorizați ANEVAR la solicitarea camerelor notarilor, care au obligația de le comunica Ministerului Finanțelor Publice, fiind concepută pentru stabilirea unei baze minime de calcul a impozitului pe transferul dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor, calculat și colectat de către notarii publici care autentifică actul respectiv.

În acest context, supunem vă supunem faptul că, ghidurile privind valorile orientative ale proprietăților NU sunt acte normative, nu fac parte din sistemul normelor juridice din dreptul intern și nu sunt publicate în M. Of..

Pe de altă parte, cu toate că despăgubirile acordate în procesul de restituire a proprietăților preluate abuziv sunt calculate exclusiv în raport de valorile prevăzute de grila notarială valabilă în anul 2013, această grilă nu face obiectul unei anexe ca parte integrantă a Legii nr. 165/2013.

În aceste condiții, grilele notariale ale anului 2013 aplicabile în modalitatea de calcul a despăgubirilor, acestea nu au fost supuse controlului de constituționalitate a priori a Curții Constituționale, motiv pentru care îi revine instanței de judecată învestită cu soluționarea unei contestații împotriva modului de calcul al despăgubirilor să aplice grila notarială în acord cu celelalte acte normative din dreptul intern și internaționale, recurgând la „înțelesul rațional al legii, la tradiția istorică, la lucrările preparatorii, la principiile dreptului, la sentimentul de echitate prezumat și la nevoile vieții” (M. Djuvara).

Sintagma „în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia” a fost introdusă în cuprinsul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 în vigoare 29.05.2017.

Deși nota de fundamentare a O.U.G. nr. 98/2016 nu conține nici motive referitoare la urgența ce a impus derogarea de la procedura legislativă ordinară și nici orice alte mențiuni privind modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, presupunem că intervenția legiuitorului a avut la bază motive de ordin financiar.

Scopul urmărit de legiuitor, considerăm noi, a fost de a preciza în mod oficial că obiectul evaluării, în raport de care sunt acordate despăgubirile, este imobilul astfel cum a preluat abuziv de statul comunist, iar nu imobilul imposibil de restituit în natură, astfel cum se găsește la momentul evaluării.

În contextul în care „caracteristicile tehnice ale imobilului și categoria de folosință la data preluării acestuia” nu sunt definite de nici de legislația privind restituirea proprietăților, îi revine instanței de judecată sarcina de a preciza înțelesul acestor termeni.

Astfel, apreciem că sintagma „aplicarea grilei notariale (…) în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia” se impune a fi interpretată, lato sensu, în sensul că toate criteriile de evaluare prevăzute în grilă vor fi raportate exclusiv la descrierea imobilului de la momentul preluării abuzive, conform înscrisurilor administrate.

Raportându-se la metoda de interpretare teleologică a textului legal analizat, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă, în jurisprudența sa, observă intenția manifestată, în mod  expres, a legiuitorului de a se raporta în procedura evaluării, la amplasamentul vechi al imobilului și nu la cel actual (Decizia civilă nr. 771/04.10.2017).

Aplicând metodele de interpretare enumerate mai sus, Curtea de Apel București a avut în vedere că în expunerea de motive a Legii nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, prin care a fost introdus alin. (6¹) în cadrul art. 21 din lege, s-au stipulat în mod expres următoarele: „Deosebit de importantă este și modificarea prevederilor alineatului (6) al articolului 21 din Legea nr. 165/2013, prin introducerea expresă a prevederii legale potrivit căreia în cazul în care din documentele existente în dosarul de despăgubiri nu se pot identifica vechiul amplasament sau caracteristicile tehnice ale imobilului, calculul despăgubirilor se face prin aplicarea valorii minime prevăzute de grila notarială pentru localitatea respectivă. Alături de celelalte modificări și acestea vor conduce la evitarea întârzierii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate și la degrevarea bugetului prin diminuarea sumelor acordate drept despăgubiri persoanelor îndreptățite”.

Ghidurile privind valorile orientative ale imobilelor, adică grilele notariale valabile în anul 2013 sunt comunitate de fiecare Cameră a Notarilor Publici din România și prevăd modalități diferite evaluare a imobilelor.

Dacă la preluare o parte din suprafața totală a unui teren era ocupată de construcție, iar o altă suprafață era liberă, evaluarea se face distinct pentru categoria de „teren ocupat” și distinct pentru categoria de „teren liber”, în situația imobilelor situate în raza unor localități pentru care grila notarială prevede o astfel de diferențiere a prețului (spre exemplu pentru mun. București).

De asemenea, majoritatea ghidurilor prevăd raportează evaluarea clădirilor la suprafața construită desfășurată, iar potrivit art. 251 alin. (9) din Codul fiscal aplicabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, „Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20”.

Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă – în jurisprudența sa, respectiv prin Decizia civilă nr. 720/A/31.10.2016, stabilește în speță că nu se impune a fi valorificate, pentru stabilirea suprafeței construite datele din reclamația dată de reclamantă, respectiv din cele ale fratelui său și ale terțelor persoane, dacă acestea nu se coroborează cu nicio altă probă administrată, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de pct. 23.4 din Normele metodologice din 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aceasta în condițiile în care la dosarul administrativ sunt anexate înscrisuri relevante referitoare la compunerea imobilului notificat.

În situația în care prețurile din grila notarială pentru imobilele situate într-o anumită localitate sunt exprimate în Euro, pentru a stabili cuantumul despăgubirilor potrivit Legii nr. 165/2013, conversia în Lei se realizează prin raportare la cursul valutar din ziua ședinței C.N.C.I., comunicat de Banca Națională a României, sau de la data pronunțării hotărârii judecătorești, în cazul soluționării dosarului de despăgubiri de către o instanță de judecată, în baza art. 35 alin. (2) din Legea 165/2013.

Potrivit art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013, numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.

Actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 se realizează în baza prevederilor art. I (1) Titlului II din O.U.G. nr. 184/ 2002, coroborat cu Ordinul nr. 4/ 2003 emis de Banca Națională a României .

Astfel, art. I (1) al Titlului II din O.U.G. nr. 184/ 2002 prevede că „Pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziției prin care se soluționează notificarea. Acest coeficient de actualizare se va utiliza și pentru calculul valorii estimative a construcțiilor și terenurilor preluate în mod abuziv în intervalul de referință al legii”.

Mai multe informatii cu privire la Evaluarea Imobilului și Stabilirea Punctelor Compensatorii.

Emiterea Deciziei de Compensare

Conform art. 34 alin. (1) și (2) din Legea 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, iar dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor.

Prin excepție, termenul este de 36 de luni de la data intrării în vigoare a legii sau de la data înregistrării dosarului, în cazul dosarelor de fond funciar.

Numărul dosarelor înregistrate la Comisia Centrală și data înregistrării acestora se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.

Conform art. 34 alin. (4) și (5) din Legea nr. 165/2013, dosarele se soluționează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale, iar prin excepție, se soluționează cu prioritate:

a) dosarele în care Secretariatul Comisiei Naționale a solicitat documente în completare;

b) dosarele în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile/ definitive, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la existența și întinderea dreptului, precum și la calitatea de persoană îndreptățită;

c) dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele certificate de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supraviețuitoare ale Holocaustului, aflate în viață la data publicării în M. Of. a legii;

d) dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.

Cu toate acestea, există cazuri în care reprezentanții Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor încalcă ordinea de soluționare a dosarelor, soluționând, în afara cazurilor de excepție prevăzute la art. 34 alin. (5) din Legea 165/2013, dosare cu un număr mai mare înaintea unor dosare cu număr mai mic.

Apreciem că încălcarea ordinii de soluționare încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, creându-se astfel privilegii și discriminări în rândul persoanelor îndreptățite.

Potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări și nimeni nu este mai  presus de lege.

De asemenea, conform art. 1 „Interzicerea generală a discriminării” din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului:

„1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.

2. Nimeni nu poate fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1”.

Arătăm că potrivit art. 297 alin. (1) din Codul penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu „fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice”.

Întrucât ordinea soluționării dosarelor de despăgubire este reglementată expres prin dispozițiile art. 34 alin. (4) și (5) din Legea nr. 165/2013, încălcarea ordinii de soluționare reprezintă o încălcare a legii, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, și constituie infracțiunea de abuz în serviciu, având în vedere că prin încălcarea legii se produce un prejudiciu subsemnatului, constând în plata cu întârziere a numărului de puncte compensatori cuvenite subsemnatului.

De asemenea, constituie infracțiunea de neglijență în serviciu, conform art. 298 din Codul penal, încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

În temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile de compensare emise de A.N.R.P. – C.N.C.I pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013 sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor în a cărui circumscripție se află imobilul, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

 În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripție se află imobilul, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Atât în cazul contestațiilor, cât și în cazul în care se solicită soluționarea în instanță a dosarului de despăgubiri, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi, stabilind numărul de puncte compensatorii cuvenite reclamanților.

Hotărârile judecătorești pronunțate în materia restituirii proprietăților sunt scutite de taxa judiciară de timbru și supuse numai apelului.

Mai multe informatii cu privire la Emiterea Deciziei de Compensare.

Încasarea Despăgubirilor

Conform art. 41 din Legea nr.  165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor înainte de 20 mai 2013, data intrării în vigoare a legii, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare legii, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

Totodată, art. 2¹ din Legea nr. 165/2013 prevede că începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.

Pentru îndeplinirea acestor obligații, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013 referitor la evaluarea imobilelor se aplică obligațiilor privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării a Legii nr.  165/2013, respectiv 20.05.2013.

Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 399 din 26 mai 2017

O.U.G. nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.030 din 21 decembrie 2016

Mai multe informatii cu privire la Încasarea Despăgubirilor.

Oferim informatii actualizate si de calitate cu privire la Despagubiri ANRP – Dosare ANRP Avocat Bucuresti

• EVALUAREA IMOBILULUI ȘI STABILIREA PUNCTELOR COMPENSATORII ANRP
• Termen solutionare notificari Legea 10 PMB Stadiu Dosar(Se deschide într-o filă nouă a navigatorului)
• Dovada dreptului de proprietate și prezumțiile legale
• EMITEREA DECIZIEI DE COMPENSARE ANRP
• Anrp Titluri de Plata 2023 Legea 165/2013
• Soluționarea Dosare Imobil Preluat Abuziv: Pașii Esențiali
• LEGEA nr. 10/2001 Actualizata – Legea 10 din 2001 Retrocedari